Cum recunoaștem pragul înainte ca emoțiile să preia controlul (și ce ajută atunci).

Citind azi despre descoperirea astronomilor care au surprins o gaură neagră uriașă deformând spațiul-timpul, exact așa cum a prezis Einstein, m-am trezit gândindu-mă la… ADHD și emoții.
În jurul acestei găuri negre, o stea a fost sfâșiată, iar resturile ei au format un disc de materie care se învârte și un jet de energie. Totul e antrenat într-un dans intens, pus în mișcare de rotația găurii negre. Există acolo și un „orizont al evenimentelor”: o graniță invizibilă dincolo de care nimic nu mai poate scăpa. Dacă ai trecut de ea, ești pierdut în vârtej.
La copiii (și adulții) cu ADHD, eu văd ceva similar: „gaura neagră” este furia și impulsivitatea. Până la un punct, încă mai poți respira, te poți opri, poți cere pauză. Asta e zona dinainte de „orizontul evenimentelor”. Dar după ce treci de linia aceea invizibilă – un cuvânt declanșator, o nedreptate, o frustrare în plus – intri în vâltoarea emoțiilor și simți că nu mai controlezi nimic. Ești „sfâșiat” pe dinăuntru, exact ca steaua prinsă prea aproape de gaura neagră.
Din afară, copilul cu ADHD poate părea „leneș”, „încet”, „neserios”, ca și cum ar rămâne mereu în urma timpului. Din interior însă, gândurile, impulsurile și emoțiile îi aleargă cu o viteză uriașă, iar timpul pare fie să zboare, fie să dispară complet de sub control. La fel ca lângă o gaură neagră, unde timpul se comportă diferit aproape de ea decât departe, și aici ceea ce se vede din afară nu spune toată povestea.
Poate că rolul nostru, ca adulți, e să-i ajutăm să-și recunoască propriul „orizont al evenimentelor” emoționale – să știe când se apropie de el și ce pot face ca să nu fie trași cu totul în gaura neagră a furiei: o pauză, un „am nevoie de ajutor”, o îmbrățișare, un pas înapoi.
Universul ne arată că și cele mai extreme forțe pot fi înțelese. Poate că, înțelegând mai bine și „universul interior” al copiilor cu ADHD, putem aduce acolo un pic mai multă lumină.
Uneori, o pauză și un ”sunt aici” fac mai mult decât o mie de explicații — chiar și atunci când rezervorul nostru de răbdare e pe roșu; de multe ori, e suficient să ne oprim o clipă, să respirăm și să rămânem aproape.
Fotografie via Pixabay
Sursa articolului care m-a inspirat:
„Astronomii surprind o gaură neagră care deformează structura spațiu-timp, conform predicțiilor lui Einstein” – Mediafax


