Despre „conservele de rol” (Moreno) și refuzul înregistrărilor: întoarcerea la experiența vie, aici și acum.
Filmul biografic Cravata galbenă (The Yellow Tie, 2025, regia Serge Ioan Celebidachi), despre Sergiu Celibidache, mi-a readus în minte o idee care m-a urmărit după film: pentru el, muzica nu era un obiect care putea fi păstrat, repetat identic sau consumat oricând, ci un proces viu. Poate de aici venea și refuzul lui față de înregistrări. Un concert exista cu adevărat doar în întâlnirea aceea irepetabilă dintre orchestră, dirijor și public, în vibrația unui moment care nu mai putea fi refăcut la fel. M-am gândit, privind filmul, la o paralelă care poate părea la început îndepărtată: între lumea lui Celibidache și psihodrama lui Jacob L. Moreno. Unul lucrează cu muzica, celălalt cu oamenii și rolurile lor. Și totuși, undeva, se întâlnesc în felul în care privesc cu neîncredere formele de viață care s-au înțepenit. În psihodramă, Moreno vorbește despre „conserve de rol”: feluri de a reacționa care au fost poate cândva vii, potrivite, creative, dar care, în timp, au devenit automatisme. Răspundem la prezent cu ceva vechi. Repetăm o reacție, o mască, un fel de a fi, deși situația din fața noastră ar cere poate altceva. De aici mi s-a părut interesantă legătura cu refuzul lui Celibidache față de înregistrare. Nu știu dacă paralela e perfectă, dar mie mi-a deschis o direcție de gândire. Înregistrarea păstrează sunetul, dar nu mai păstrează întâlnirea. La fel, o conservă de rol păstrează forma unui răspuns, dar nu mai păstrează viața care l-a făcut cândva autentic. Poate că, în feluri foarte diferite, Celibidache și Moreno ne aduc spre aceeași întrebare: cât din ceea ce trăim mai este viu și cât a devenit doar repetiție? În muzică, în relații, în rolurile pe care le jucăm fără să ne mai întrebăm dacă ni se mai potrivesc. Pentru mine, aici rămâne partea cea mai frumoasă: întoarcerea la prezent. La ceea ce se întâmplă acum, între oameni, între corpuri, între sunete, între priviri. Nu ca teorie, ci ca o atenție mai simplă la ce se întâmplă, chiar atunci.
Fotografie via Pixabay
